Peştera este un univers unic, cu
legităţi specifice. Dincolo de aura misterioasă se ascunde o lume
surprinzătoare şi fragilă. Descoperirile din subteran ne-au determinat, uneori,
să reevaluăm modul în care percepem lumea înconjurătoare. Medii recunoscute ca
fiind ostile pentru viaţă găzduiesc, totuşi, organisme în număr mare, cu
mecanisme funcţionale în absenţa luminii şi într-o toxicitate crescută-
vieţuitoarele din Peştera Movile de la malul Mării Negre. Peştera cu Oase din
Munţii Banatului deschide o perspectivă nuanţată asupra lumii de acum 35-40 mii
ani, reprezentând un fel de arhivă a succesiunilor climatice şi de mediu de la
suprafaţă, ajutându-ne să trasăm, cu destulă acurateţe, un paleoclimat sau un
paleomediu pentru Cuaternar. Picturile rupestre, cele mai reprezentative din
jumătatea estică a Europei, descoperite în Peştera din Cariera de la Cuciulat
şi cele din Peştera Coliboaia constituie un tezaur inestimabil şi atestă
puterea de reprezentare figurativă a omului preistoric. Şi toate acestea sunt
completate de inefabilul lumii de cristale a adâncurilor: scalenoedrii de
calcit supradimensionaţi în Peştera Humpleu, „nuferi” de calcit în Peştera Piatra Altarului, stalagmite monocristaline cu secţiune triunghiulară în Peştera
Lithophagus, dendrite ce întrupează brăduţi cristalini în Peştera Fagului,
heligmite precum coralii filiformi de pe fundul mărilor în Peştera Micula,
helictite exuberante în Peştera Cioaca cu Brebenei.
De ce, speolog? Pentru că peştera
este un pretext pentru cunoaştere, un suport pentru exerciţii de admiraţie
estetică, un sanatoriu pentru vindecare sau pur şi simplu un loc de
autocunoaştere.
Doar cunoscând temeinic legităţile
ce domină această lume vei ajunge să o preţuieşti şi să o protejezi.
