Peştera este un univers unic, cu legităţi specifice. Dincolo de aura misterioasă se ascunde o lume surprinzătoare şi fragilă. Descoperirile din subteran ne-au determinat, uneori, să reevaluăm  modul în care percepem lumea înconjurătoare. Medii recunoscute ca fiind ostile pentru viaţă găzduiesc totuşi organisme în număr mare, cu mecanisme funcţionale în absenţa luminii şi într-o toxicitate crescută- vieţuitoarele din Peştera Movile de la malul Mării Negre. Peştera cu Oase din Munţii Banatului deschide o perspectivă nuanţată asupra lumii de acum 35- 40 mii ani, când primul Homo sapiens îşi făcea apariţia în spaţiul geografic de azi al României, în directă competiţie cu Homo neanderthalensis sau cu ursul de peşteră. Totodată, peştera este un fel de arhivă privind succesiunile climatice şi de mediu de la suprafaţă,ajutându-ne astfel să trasăm, cu destulă acurateţe, un paleoclimat sau un paleomediu pentru Cuaternar. Rămâne surprinzătoare latura creatoare, artistică a omului de cavernă- picturile rupestre din Peştera de la Cuciulat. Dar  speleotemele, acele creaţii diafane ale lumii „întunecate”? Ori cristalele?

     De ce turism ecospeologic? Pentru că peştera este un pretext pentru cunoaştere,un suport pentru exerciţii de admiraţie estetică, un sanatoriu pentru vindecare sau pur şi simplu un loc de autocunoaştere.

    Ca atare, protecţia domeniului subteran este un deziderat absolut al nostru,iar acest lucru este posibil numai prin debarasarea de racila ignoranţei.Cunoaşterea temeinică a legităţilor ce domină această lume te ajută să o preţuieşti şi să o protejezi.