Peştera este un
univers unic, cu legităţi specifice. Dincolo de aura misterioasă se ascunde o
lume surprinzătoare şi fragilă. Descoperirile din subteran ne-au determinat,
uneori, să reevaluăm modul în care percepem lumea înconjurătoare. Medii
recunoscute ca fiind ostile pentru viaţă găzduiesc totuşi organisme în număr
mare, cu mecanisme funcţionale în absenţa luminii şi într-o toxicitate
crescută- vieţuitoarele din Peştera Movile de la malul Mării Negre. Peştera cu
Oase din Munţii Banatului deschide o perspectivă nuanţată asupra lumii de acum
35- 40 mii ani, când primul Homo sapiens îşi făcea apariţia în spaţiul
geografic de azi al României, în directă competiţie cu Homo neanderthalensis
sau cu ursul de peşteră. Totodată, peşteraeste un fel de arhivă privind
succesiunile climatice şi de mediu de la suprafaţă,ajutându-ne astfel să
trasăm, cu destulă acurateţe, un paleoclimat sau un paleomediu pentru
Cuaternar. Rămâne surprinzătoare latura creatoare, artistică a
omului de cavernă- picturile rupestre din Peştera de la Cuciulat. Dar
speleotemele, acele creaţii diafane ale lumii „întunecate”? Ori cristalele?
De ce turism ecospeologic? Pentru că peştera
este un pretext pentru cunoaştere,un suport pentru exerciţii de admiraţie
estetică, un sanatoriu pentru vindecare sau pur şi simplu un loc de
autocunoaştere.
Ca atare, protecţia domeniului subteran este un
deziderat absolut al nostru,iar acest lucru este posibil numai prin debarasarea
de racila ignoranţei.Cunoaşterea temeinică a legităţilor ce domină această lume
te ajută să o preţuieşti şi să o protejezi.