Clasificarea peşterilor după gradul de dificultate (după Şcoala Română de
Speologie)
GRADUL I
Peşteri
amenajate turistic
GRADUL II
Peşteri
orizontale sau în pantă, cu strâmtori, târâşuri, ramonaje şi/sau traversări,
dar care nu necesită echipament special. Aceste peşteri pot avea cursuri de apă
lente şi de mică adâncime, dar să nu existe pericolul de cădere în apă sau de
inundare la viitură.
GRADUL III
Peşteri
sau avene la care suma verticalelor este de ordinul zecilor de metri şi
necesită echipamentul şi cunoaşterea tehnicilor TSA (Tehnica Speologiei
Alpine). Pot fi active, dar să nu existe pericolul de cădere în apă sau de
sifonare (inundare a unei porţiuni de peşteră) la viitură. De asemenea, pot
avea traverseuri şi/sau săritori pozitive (ce trebuie urcate), dar acestea din
urmă să nu necesite echipament de escaladă, deci pot fi urcate la liber în
condiţii de securitate.
GRADUL IV
Peşteri
sau avene care au suma verticalelor de ordinul sutelor de metri şi/sau active,
existând pericolul de sifonare, cursul de apă fiind periculos şi neputând fi
evitat - cunoaşterea înotului fiind obligatorie - şi/sau cu verticale pozitive,
ce necesită echipament de escaladă. În această categorie intră şi peşterile
foarte lungi, pentru a căror parcurgere este nevoie de unul sau mai multe
bivuacuri.
GRADUL V
Peşteri
total sau parţial inundate, pentru parcurgere cărora echipamentul şi tehnicile
de scufundare sunt indispensabile.
Clasificarea peşterilor
