Raport de tură: Gheţarul de la Vârtop (19-20-21 decembrie)

Participanţi: Marius, Dan, Biju, Cristi (membri SpeoGeoda)

Obiectiv: observaţii şi măsurători climatologice, morfologice şi glaciologice în Sala Gheţarului a Peşterii Gheţarul de la Vârtop; ture foto în peşterile Coiba Mare şi Gheţarul de la Vârtop

Raport amănunţit:

Observaţiile şi măsurătorile sunt planificate pe o durată de 6 luni, urmărind obţinerea tabloului general în care speleotemele de gheaţă apar şi evoluează (morfologie subterană, topoclimatologie şi hidrogeologie). Totodată vom monitoriza şi depozitele de gheaţă de formă lenticulară din partea mediană a planşeului sălii pe un timp mai îndelungat, în vederea edificării problematicii legată de perenitatea sau caducitatea acestora.

Pornim cu entuziasm şi convingere că vremea va fi, ca de obicei, de partea geodiştilor. Avertizările meteorologice stârnesc îngrijorare în inimile celor dragi rămaşi acasă- se anunţă coduri galbene şi portocalii de ninsori şi ger. Oprim în Turda pentru aprovizionare... în Câmpeni pentru întâlniri în familie (verişorii lui Cristi)... şi iată-ne pe Valea Gârdei Seci... Skoda lui Dan se comportă excelent, doar pe ultima porţiune, dificultatea traseului impune montarea lanţurilor (în zona izbucului Tăuz). Stratul de zăpadă e nefiresc de mic pentru aceste locuri, aproximativ 30 cm (la Casa de Piatră zăpada măsoară obişnuit,  în toiul iernii, 1,5m). Ajungem... cu întârziere serioasă... înserarea nu este departe. Mătuşa Dorica nu se dezminte în privinţa ospitalităţii- avem camera încălzită şi aşternuturi călduroase. Nu zăbovim prea mult. Pornim, o dată cu lăsarea serii, spre Gheţarul de la Vârtop. Alegem traseul turistic, dar o mică eroare de orientare ne face să rătăcim poteca. Urcăm un versant abrupt, din ce în ce mai dificil (de fapt, fără să realizăm, suntem la câţiva paşi de potecă, dar zăpada acoperă urma acesteia). Eu renunţ  şi revin în punctul de plecare pentru a mă reorienta. Îmi strig ortacii, dar nu primesc nici un răspuns. Vegetaţia forestieră atenuează orice strigăt. Găsesc poteca şi într-un suflet sunt la partea superioară a falezei de calcar ce străjuieşte la NV Casa de Piatră. Urmez poteca şi în câteva minute sunt la câţiva metri de peşteră... aud voci şi zăresc frontale... de cinci minute băieţii au ajuns graţie GPS-ului lui Dan. Intrăm pentru instalarea staţiei meteo portabile. O vom recupera a doua zi. După poziţionarea ei, facem o scurtă vizită în peşteră. La ieşire, norii cern ninsoare abundentă... rareori mi-a fost dat să văd aşa intensitate. Coborâm pe versantul Gârdei Seci, mult mai domol, într-o atmosferă halucinantă... ninge de prăpădeşte. La cabană, auzim constatări îngrijorătoare: dacă ninge aşa până dimineaţă, nu vom mai zări gardurile... Totuşi, vremea se-ndură, iar până dimineaţă nu s-au aşternut decât 30 cm de zăpadă foarte afânată- un avantaj pentru maşini şi pentru noi (nu vom rămâne aici înzăpeziţi şi vom putea reveni acasă de Sărbători). A doua zi ajungem la Coiba Mare pentru o scurtă vizită (cei care au petrecut la Dorica trecerea dintre ani au avut parte de un spectacol hidrologic- Coiba inundată). Facem câteva fotografii şi revenim la cazare pentru prânz- grătare pregătite afară, la -10^oC. Urcăm apoi la Gheţarul de la Vârtop pentru recuperarea staţiei şi şedinţa foto. După câteva ore revenim la cabană. Dimineaţa plecării aduce – 20^oC şi +9^oC în camera noastră (în noaptea aceea a fost o pană de curent). Coborâm lesne de la Casa de Piatră pe drumul deschis de TAF-uri. După o scurtă incursiune pe Valea Ordâncuşei, ne îndreptăm spre casă.

Raport întocmit de: Marius Cigher, coordonator

Data: 07 01 2010