Raport de tură: Gheţarul de la Vârtop (22-23-24 ianuarie)

Participanţi: Marius, Dan, Biju, Orsolya, Hunor, Robert, Cristian (membri SpeoGeoda)

Obiective: observaţii şi măsurători climatologice, morfologice şi glaciologice în Sala Gheţarului a Peşterii Gheţarul de la Vârtop; tură foto în Gheţarul de la Vârtop; vizită în Gheţarul Scărişoara

Raport amănunţit:

Echipa a sporit numeric şi valoric, în sensul că pluridisciplinaritatea ne caracterizează pe deplin: avem în componenţă un geolog, un chimist, un topograf şi un alpinist. Seturile de măsurători şi observaţii se vor lărgi simţitor. Hotărâm plecarea pentru 22 ianuarie, după masă.

Reluăm ritualul drumului, cu obişnuita oprire la Turda pentru de-ale gurii. Avem gusturi fine, satisfăcute doar de brânză Camembert, icre de „Manciuria”, ... (am stârnit amuzament în seara cinei prezentând oferta de bucate). Încăpem în două maşini, pe alpinist preluându-l Orsolya din Turda. Eu, Dan şi Biju ajungem mai devreme la Dorica. Ceilalţi, oameni cu serviciu, ajung seara, târziu. Lăsăm pentru a doua zi dimineaţa, instalarea staţiei meteo. Acelaşi sanctuar primitor şi cald. Afară, pe un frig muşcător, bărbaţii locului se încălzesc la pălincie. Noaptea trece pe nesimţite... Dimineaţă hotărâm traseul spre Gheţar pe o altă variantă: versantul domol al Gârdei Seci. Iată-ne ajunşi... Coborâm panta situată sub arcada intrării. Frigul este pătrunzător. Condiţiile de lucru sunt vitrege având în vedere că trebuie să stăm câteva ore pentru ridicarea topografică şi luarea verticalelor de temperatură- dorim surprinderea structurii termice a Sălii Gheţarului. Suntem impresionaţi de amploarea dimensională a formaţiunilor de gheaţă: unele au crescut cu 50 cm. Fenomenul are o explicaţie: creşterea ritmului de alimentare cu apă de percolaţie pe fondul temperaturilor ridicate de la exterior. Aici, în subteran, topoclimatul „glaciar” a permis „expansiunea” speleotemelor de gheaţă. Începem cu vizitarea peşterii (Orsy, Cristi şi Roby o văd pentru prima dată), urmată de şedinţa foto. La revenirea în partea vestibulară instalăm staţia meteo. Facem ridicarea topo- un profil al sălii- şi luăm verticale de temperatură. După două ore de măsurători, făcute la +3...-8^oC, îţi doreşti să te pui în mişcare cât mai repede. Şi iată-ne la lumina zilei. Coborâm vertiginos versantul şi convenim să dăm o fugă până la Coiba Mare pentru a vedea efectele viiturii survenite la cumpăna dintre ani. Galeria activă este complet obstruată înaintea semisifonului. Îmi stăruie în minte imaginea terifiantă a portalului Coibei Mari, văzută pe site-ul Societăţii Naţionale de Speologie, cu puhoaiele de apă înghiţite de pântecul muntelui. Revenim la Dorica. După lăsarea întunericului ieşim pentru un săniuş. Chiar deasupra noastră se află peştera Huda Oilor. Luăm câteva cadre foto nocturne. Nu zăbovim prea mult căci sunt deja -15^oC. A treia zi ne pregătim pentru plecare. Bineînţeles urcăm din nou la Gheţar pentru recuperarea staţiei. Lumea doreşte şi o tură fulger la Scărişoara. Abordăm traseul de pe Valea Poliţei, dar în scurt timp căutăm să revenim la marcajul turistic ce urcă din cătunul Gârda Seacă. Vizita nu se prelungeşte- dorim să ajungem la maşini cât mai repede pentru a prinde cât mai multă lumină pe drumul de întoarcere spre casă.

Raport întocmit de: Marius Cigher, coordonator

Data: 01 02 2010