Raport de tură: Gheţarul de
la Vârtop şi Avenul Gheţarului (19,20,21 martie 2010)
Participanţi: Marius, Cristi, Răzvan, Orsolya, Hunor, Andras, Cristina, Edna, Alexandra
(membri SpeoGeoda), Dragoş, Călin, Cezar, Niki şi Corina (simpatizanţi)
Obiective: măsurători topoclimatice în Gheţarul de la Vârtop, ridicare topografică a
Avenului Gheţarului, şedinţe foto
Raport amănunţit:
Mergem
pentru a patra oară la Gheţarul de la Vârtop. De data aceasta am hotărât să
deschid lista de participare, acceptând şi oameni din afara clubului.
Suntem
informaţi, cu trei zile înaintea plecării, că drumul spre Casa de Piatră este
închis- erau aşternuţi 80 cm de zăpada. Speranţele se leagă de încetarea
ninsorii şi intrarea TAF-urilor. Joi avem undă verde, drumul a fost degajat.
Pornim
cu patru maşini, fiecare după ce îşi încheie ziua la serviciu sau la facultate.
Preiau trei speogeodişti: Andras, Cristina şi Edna.După o mică abatere prin Luduş şi o
aprovizionare la Plus, ne îndreptăm spre munţi. Drum fără incidente, doar
gropile, agasant de multe, mă determină să descriu trasee de slalom. Gârda de
Sus este punct de regrupare doar pentru două maşini, alăturându-ni-se Răzvan cu
trupa lui. Îmi fac griji pentru Cristi care s-a pornit cu o maşină atinsă de
patina timpului, dar aveam să aflu ulterior că s-a comportat excelent (a urcat
fără lanţuri). Miezul nopţii risipeşte şi ultimele îngrijorări: ajung Orsolya
şi Hunor.
Sâmbătă
dimineaţă ne îndreptăm spre Gheţar. Huni şi Andras au echipament TSA: corzi,
coborâtoare, blocatoare, hamuri. Suntem hotărâţi să găsim Avenul Gheţarului şi
să încercăm o ridicare topografică sumară. Căutările se simplifică prin
cooptarea lui Cosmin, ghid din partea locului. Ajutorul lui se dovedeşte
preţios, ajungând în scurt timp la gurile avenului. Mai mult de atât, ne taie
drum în zăpadă şi spre peştera Gheţarul de la Vârtop.
Suntem
pe un mic platou carstic ciuruit de doline. În acest haos morfologic se găsesc
deschiderile avenului: două pâlnii de dimensiuni diferite. Coborâm pe cea mai
mică în diametru, cale mai facilă de pătrundere în subteran. După o verticală
de 3 m continuăm pe o pantă accentuată până pe fundul unei săli de dimensiuni
impresionante: până la tavan sunt 18 m, iar diametrul mare al sălii depăşeşte
50 m. În punctul cel mai coborât al sălii se află blocul de gheaţă perenă,
dăltuit în chip straniu de procese de topire şi volatilizare. Încep diferite
acţiuni: ridicare topografică, şedinţă foto. Pe o galerie secundară sunt
identificate oseminte fosile: femur de Ursus spelaeus, mandibulă de Capra ibex.
Privind de jos spre lumina ce se cerne prin cele două deschideri, spectacolul e
grandios. Însă trebuie să ne retragem pentru a ajunge şi la Peştera Gheţarul de
la Vârtop. Aici instalăm staţia meteo, surprindem câteva cadre foto şi exersăm
rapelul pe abruptul de la intrare. Mulţumiţi, ne ratragem. Seara se lasă cu un
joc de cărţi- wist. Participanţii sunt: Ispas, Ionică (gazdele noastre),
Cristina, Edna, Huni şi subsemnatul.
Duminică
dăm o fugă până la Groapa Ruginoasă. Seara, târziu, suntem în Târgu Mureş.
Vartop Martie
