Explorarea e cuprinsă într-un plan mai amplu, ce vizează, alături de această
peşteră şi alte obiective- Peştera Liliecilor şi Cheile Ampoiţei, klippele
Pietrele Ampoiţei, Platoul carstic Ciumerna ( Ciumărna, în graiul
localnicilor). Din această cauză sejurul nostru a fost de trei zile- 13-14-15
martie.
Cazarea o găsim lesne pe valea Ampoiţei, la pensiunea Izvorul Muntelui.
Recomandarea a venit de la Adrian Puiuleţ, preşedintele ATE Trascăucorp Zlatna,
custodele multor obiective carstice din zonă.
În 14 dimineaţa se porneşte spre Frumoasa. Ne
folosim de maşini pe o porţiune de 10 km. Stratul gros de zăpadă şi
denivelările drumului forestier ce urcă de-a lungul Văii Muntelui, aşa cum
figurează pe hărţi cursul Ampoiţei în acest sector, ne determină să renunţăm la
mijloacele mecanizate. Urmează un marş printr-un decor de pură sălbăticie, cu
urme proaspete de carnagii- probabil victime ale lupilor. Aceste imagini vin să confirme spusele localnicilor
din Ampoiţa privind existenţa în număr mare a exemplarelor de Canis lupus.
Totodată fauna prădătorilor este completată de urs. Conform spuselor unui
vânător din sat, doar această porţiune de vale adăposteşte cinci exemplare
sedentare de Ursus arctos.
Fără să fim descurajaţi de aceste ameninţări, ne urmăm calea. Cu eforturi
serioase ajungem în poiana Hăldăhaia.
Peştera este folosită pentru hibernare de două specii de lilieci aparţinând
familiilor Rhinolophidae şi Vespertilionidae. Cei mai numeroşi sunt indivizii
din genul Myotis daubentoni, înregistrându-se aproximativ 30 exemplare.
Identificarea acestora se poate face relativ uşor după caracteristicile
biometrice şi morfologice. Pavilionul urechii prezintă o uşoară excavaţie în
partea sa externă, în treimea inferioară, iar tragusul se îngustează spre
partea superioară, dar nu depăşeşte jumătatea lungimii urechii. Talia este
mijlocie, încadrându-se ecartului 70- 90mm.
Urmele de urină caracteristice chiropterelor, aflate în bolţile galeriei
fosile, imediat după partea îngustă, vestibulară, atestă un câmp de populare
mai extins în trecut.
Declinul populaţiilor de lilieci este un lucru cert, semnalatla nivelul întregii ţări.
După observaţiile de natură biospeologică, căutăm o inventariere a
speleotemelor, cele mai reprezentative fiind surprinse şi de aparatele foto din
dotare.
Părăsind galeria fosilă, încercăm o abordare a etajelor inferioare, dar din
lipsă de echipament TSA renunţăm. Constatăm o adîncire importantă şi accelerată
a acestui acvifer carstic, fapt confirmat de prezenţa galeriilor puternic
descendente şi a puţurilor. Probabil, la adâncime, există un activ, posibil a
se drena printr-un izvor situat în versant, la 100m altitudine relativă. Totul
se încheie cu şedinţa foto, epuizantă prin durată.
Raport întocmit de : asist.univ.drd. Marius Cigher-
coordonator
frumoasa
