Peştera este un univers unic, cu legităţi specifice. Dincolo de aura misterioasă se ascunde o lume surprinzătoare şi fragilă. Descoperirile din subteran ne-au determinat, uneori, să reevaluăm modul în care percepem lumea înconjurătoare. Medii recunoscute ca fiind ostile pentru viaţă găzduiesc, totuşi, organisme în număr mare, cu mecanisme funcţionale în absenţa luminii şi într-o toxicitate crescută- vieţuitoarele din Peştera Movile de la malul Mării Negre. Peştera cu Oase din Munţii Banatului deschide o perspectivă nuanţată asupra lumii de acum 35-40 mii ani, reprezentând un fel de arhivă a succesiunilor climatice şi de mediu de la suprafaţă, ajutându-ne să trasăm, cu destulă acurateţe, un paleoclimat sau un paleomediu pentru Cuaternar. Picturile rupestre, cele mai reprezentative din jumătatea estică a Europei, descoperite în Peştera din Cariera de la Cuciulat şi cele din Peştera Coliboaia constituie un tezaur inestimabil şi atestă puterea de reprezentare figurativă a omului preistoric. Şi toate acestea sunt completate de inefabilul lumii de cristale a adâncurilor: scalenoedrii de calcit supradimensionaţi în Peştera Humpleu, „nuferi” de calcit în Peştera Piatra Altarului, stalagmite monocristaline cu secţiune triunghiulară în Peştera Lithophagus, dendrite ce întrupează brăduţi cristalini în Peştera Fagului, heligmite precum coralii filiformi de pe fundul mărilor în Peştera Micula, helictite exuberante în Peştera Cioaca cu Brebenei.

De ce, speolog? Pentru că peştera este un pretext pentru cunoaştere, un suport pentru exerciţii de admiraţie estetică, un sanatoriu pentru vindecare sau pur şi simplu un loc de autocunoaştere.

Doar cunoscând temeinic legităţile ce domină această lume vei ajunge să o preţuieşti şi să o protejezi.