Raport de tură- În Tăuşoare ( 14- 15 noiembrie 2008 )
Participanţi: studenţi de la Facultatea de Geografie-UDC, Tg.
Mureş
Obiectiv: vizitarea Peşterii de la Izvorul Tăuşoarelor
(punct terminus- Sala de Mese, la -205m)
Reuniunea speologilor de la Scărişoara din august 2008, unde prof.univ.dr.
Iosif Viehmann (Pepi) şi-a organizat seara de recunoştinţă, mi-a prilejuit
reîntâlnirea cu părintele speolog Crin Theodorescu, custodele peşterii
Tăuşoare. Figură carismatică, absorbit iremediabil de speologie, „arde” cu
incandescenţă intelectuală şi pe acest altar al lumii subpământene. Răspund pe
loc, cuentuziasm, invitaţiei de a merge
în peşteră cu studenţii mei.
În dimineaţa zilei de 14 noiembrie ne pornim spre Năsăud. Din grup face
parte şi Hunor, un vechi colaborator al meu, alpinist prin excelenţă. Sub un
soare revigorant, „descălecăm”în urbea „cătanelor negre”. Insulă de românitate
şi de efervescenţă creatoare, Năsăudul respiră prin versuri de Mureşianu sau
Coşbuc şi literatură de Rebreanu. Gara este locul de rendez-vous. După o oră ne
întâlnim cu Crin. Este însoţit de o tovarăşă în ale speologiei şi înarmat cu
tot echipamentul de asalt al redutei „păgâne”. Bietele noastre hărţi pălesc în
faţa celei desfăşurate pe asfalt. Aici vedem mai clar ce ne aşteaptă.
Un TV ne preia. Locuri sunt puţine în cabină, dar se preferă remorca. Urcăm
pe valea Gersei, firul ghid spre Tăuşoare. Mica depresiune de contact din Gersa
II ne anunţă limita dintre Dealurile Năsăudului, străbătute pînă aici, şi
Munţii Rodnei, în a căror domeniu intrăm.
Pe înserat suntem la cabana lui Crin. Nimic mai auster şi mai reconfortant
totodată. În noapte, gândul îmi stăruie la explorarea de mâine, până când
somnul rupe firul cu realitatea.
Dimineaţa de 15 ne găseşte în faţa intrării. După îmbărbătări de rigoare
începem coborârea. Se parcurg Galeria de Acces, 700, cu punct terminus Sala de
Mese. O ultimă scară şubredă cedează înainte de 700, fapt ce ne obligă la
întoarcere să folosim Trecerea Cosmuţa. Până la fiorii acelei traversări ne-am
delectat cu tavanul Sălii Bilelor, anthoditele de pe Gipsului, bilele de
Tăuşoare. Bineînţeles, toate acestea sub învăluirea vorbelor lui Crin.
Aici plonjăm în mări preistorice
calde cu foraminiferi, moluşte, gasteropode precum şi peşti teleosteeni. Dincolo
descindem într-un laborator de chimie, un adevărat creuzet pentru apariţia
celor mai plăpânde şi miraculoase cristalizări subterane: helictite de calcit,
păr de înger creat din mirabilit, aciculi de bassanit şi anhidrit, anthodite
sugerând corola unei flori.
Însă, oricât am zăbovi aici în subteran, nevoia de lumină solară şi gândul
de a păşi pe un teren mai sigur, te propulsează spre ieşire.
Suntem afară... Îngerii au fost cu noi...
Raport întocmit de: asist.univ.drd. Marius Cigher-
coordonator
tausoare
